Finantarea sistemului de sănătate

[ViorelRotila]

Buna ziua!

Propun un topic nou pentru formul dvs., respectiv Finantarea sistemului de sănătate.

Vă reamintesc faptul că au fost postate mai multe puncte de vedere ce proveneau de pe primul forum deschis pe tema legii sanatatii care nu apar în cuprins.

Pentru dovada va rog sa-mi indicati o adresa de e-mail unde sa va transmit print screenurile cu ceea ce s-a postat.

De asemenea, vă rog să-mi spuneti care sunt argumentele care au stat la baza respingerii opiniilor postate.
Daca nu se poate solutiona problema nu-mi ramane decat sa constat că sunt validate preferential observatiile si sa fac public acest lucru împreuna cu dovezile.

Va multumesc anticipat pentru amabilitatea!

Cu stima,

Viorel Rotilă

[Moderator1]

Stimate dle. Rotila Viorel,

Nu exista nici-o restrictie in ceea ce priveste postarea pe forum, cu conditia folosirii unui limbaj adecvat (ceea ce dumneavoastra ati respectat).
Problema consta in link-ul adaugat la mesaj (indiferent de user-name-ul folosit) si care face trimitere la acelasi site.
Daca doriti, va rog sa trimiteti din nou opiniile dumneavoastra, dar va rog nu mai adaugati link-uri catre alte site-uri.

Cu respect,
Moderator1

[ViorelRotila]

Principala problemă a sistemului sanitar o constituie deficitul financiar, adică lipsa fondurilor necesare pentru a trata în mod onorabil cetățenii. Având în vedere că suntem o țară săracă un anumit nivel al deficitului este firesc (asta înseamnă că ne permitem un nivel mai redus de servicii de sănătate decât o țară bogată). Problema o constituie însă faptul că există un deficit financiar și raportat la nivelul nostru de sărăcie, fapt evident atunci când comparăm cheltuielile pentru sănătate din România cu cele din alte state în procente din PIB. Altfel spus, printr-o decizie nu se știe de cine luată, România este cel mai puțin preocupată de sănătatea propriei populații din toată Uniunea Europeană.

Penuria de consumabile și medicamente (ce este dublată de o lipsă tot mai accentuată a personalului medical) are drept principală cauză deficitul de finanțare, restul cauzelor (spre exemplu deficiențele manageriale și cele legislative ) fiind secundare raportat la amploarea problemei.
Dincolo de diferitele declarații mai curând politicianiste privind risipa din sistem rămâne un adevăr trist: prea puțini cetățeni plătesc pentru sănătatea tuturor (așa cum este ea asigurată) iar statul nu vine să compenseze din alte surse acest deficit.

Incompetența managerială, întreținută în bună măsură de mecanismele politice, contribuie și ea uneori la accentuarea deficitelor financiare. Chiar și desele cazuri de manageri competenți nu pot avea rezultate nemaipomenite în condițiile în care dirijarea puținilor bani existenți suferă numeroase contorsiuni politice.

În acest context financiar trist creșterea ponderii asigurărilor de sănătate private poate constitui o parte a soluției pentru actuala stare de finanțare a sistemului de sănătate. Condiția este însă ca ele să aducă o suplimentare a sumelor ce intră în sistemul sanitar.

Bugetul asigurărilor de sănătate se confruntă cu serioase probleme şi în privinţa încasărilor: nu este cunoscut totalul sumelor neîncasate până acum la bugetul asigurărilor sociale de sănătate prin neplată sau reeşalonări (regiile autonome și alte intreprinderi din proprietatea statului par a fi fruntașe la neplata contribuțiilor la bugetul de stat).

Performanţele economiei, şomajul, munca la negru, neachitarea obligaţiilor către fondul de asigurări de sănătate, toate acestea erodează colectarea contribuţiilor, având ca efect direct reducerea cantității și calității serviciilor medicale acordate pacienților.

În consecință, repesctarea regulilor prin plata obligațiilor la bugetul asigurărilor sociale de sănătate consituie una din soluțiile ce trebuie aplicate pentru îmbunătățirea finanțării sistemului (evident, nu singura).

(Punctul de vedere a fost prezentat inițial pe http://www.cercetare-sociala.ro/noua-le ... st?do=edit)

[ViorelRotila]

Pentru a putea vorbi de reforma legii sănătății în interesul cetățeanului prima, o măsură urgentă ce trebuie luată este creșterea contribuției la bugetul asigurărilor sociale de sănătate la 7%, atât pentru angajat cât și pentru angajator și, în mod proporțional, pentru restul obligațiilor de plată.

Una din caracteristicile sistemului sanitar actual o reprezintă transferul inechitabil al efectelor crizei pe spinarea pacienților și a familiilor acestora. Reducerea acestei contribuții, mai ales că ea a fost mai mare pentru angajator, a condus la creșterea poverii financiare pentru pacienți, aceștia fiind obligați să suporte din buzunarele proprii sau să plătească cu sănătatea lor angajamentele de scăderea a fiscalității luate de Guvern față de mediul privat și instituțiile financiare mondiale. Efectul direct al reducerii contribuțiilor pentru sănătate l-a constituit creșterea cheltuielilor pe care pacienții sunt nevoiți să le facă în mod direct, aceștia fiind obligați să cumpere tot mai multe materiale și medicamente și să achite alte costuri.

Cred că nu este indicată definirea pachetului de bază fără sporirea finanțării dimensiunii sociale a sistemului sanitar, creșterea contribuțiilor la sănătate fiind prima măsură ce trebuie luată în acest sens. Dincolo de declarațiile politice, stabilirea onestă a pachetului de bază de servicii medicale la actualul nivel de finanțare înseamnă excluderea unui număr important de servicii medicale esențiale, cu impact major asupra sănătății populației.

Din perspectiva reformei financiare a sistemului sanitar, care este cea mai urgentă și importantă parte a reformei în acest moment, ordinea măsurilor trebuie să fie următoarea:

- Creșterea finanțării sistemului de asigurări sociale de sănătate
- Definirea pachetului de bază de servicii medicale
- Introducerea asigurărilor complementare
Problema de fond rămâne cea a resurelor financiare insuficiente pentru a asigura un nivel rezonabil de servicii medicale în cadrul pachetului de bază.

Fondul de asigurări sociale de sănătate este construit într-o proporție covârșitoare din contribuțiile angajaților și ale angajatorilor. De aici trebuie să pornim pentru a identifica posibilitățile de suplimentare a resurselor.

Putem gândi câteva variante:
a. creșterea nivelului contribuțiilor (cea pe care am propus-o)
b. creșterea numărului angajaților:
- reducerea muncii la negru (estimată la cca 30%, însă fără date certe); nu depinde de noi, ea fiind încercată în mai multe rânduri, cel puțin la nivel declarativ. De altfel, chiar și într-o variantă ideală cred că ar fi insuficient;
- creșterea numărului locurilor de muncă; o soluție care iarăși nu depinde de noi, ci de o strategia națională
- creșterea nivelului salariilor. Asta da soluție ce poate fi aplicată relativ rapid cel puțin pe sistemul bugetar. Nimeni nu a amintit impactul pe care l-a avut reducerea salariilor bugetarilor asupra bugetului asigurărilor sociale de sănătate. Pe zona privată putem vorbi de necesitatea creșterii productivității dar și de nevoia unui alt tip de mentalitate pentru a crește salariile.
c. creșterea „bazei de impozitare”, adică a celor care sunt obligați să plătească contribuții la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, luând ca punct de reper nivelul veniturilor sau chiar al averii.

Evident, de partea cealaltă ar trebui să vorbim și de o raționalizare a costurilor. Însă raționalizarea sărăciei în mod sigur nu va da rezultate.

[ViorelRotila]

Definirea pachetului de bază, care pare a fi cerută de toată lumea, dar care are riscurile ei (politice) va lăsa neacoperite (neplătite; neasigurate) o serie de servicii medicale.

Pentru acoperirea acestor servicii la asigurarea de bază, obligatorie, se adaugă o asigurare, sau asigurări suplimentare (complementare) care trebuie să vină în completarea pachetului de bază. Altfel spus, cetățenii care doresc să se asigure pentru diferența rămasă neacoperită de sistemul public de asigurare (asigurările sociale de sănătate) vor trebui să se asigure suplimentar.

Evident, acoperirea acestor costuri suplimentare (suplimentarea pachetului de bază) poate fi făcută și din buzunar (există câteva state din Europa care practică acest sistem). Motiv pentru care în cazul serviciilor care nu intră în asigurarea de bază poate fi folosită și coplata, returnată ulterior (sau nu, dacă cetățeanul nu este asigurat complementar) asigurarea complementară. Cred însă că sistemul plății din buzunar și rambursată ulterior din asiguratorul complementar trebuie să constituie o excepție din mai multe motive: cetățenii pot să nu aibă la dispoziție numerarul necesar, cineva specializat trebuie să valideze serviciile furnizate înainte de a fi plătite (altfel cetățeanul riscă să plătească din buzunar și să nu primească banii înapoi de la asigurator deoarece acesta din urmă consideră că unele servicii nu au fost necesare) etc.

În acest caz este respectată şi libertatea opţiunilor (conform modelului american), dar aceasta este limitată la asigurarea complementară. Coplata (ce poate fi acoperită prin asigurările complementare sau nu, dacă cetățeanul nu este asigurat) are rolul responsabilizării consumatorului, fiind necesare măsuri de conştientizare a costurilor la consumatori.

Asigurarea complementară ar putea să acopere, în principiu, diferenţa de cca. 30 % din ansamblul cheltuielilor pentru sănătate (estimat la un buget al asigurărilor sociale de sănătate de cca. 5% din PIB).

Pentru asigurările complementare nivelul contribuției va fi dependent și de factorii de risc individuali, societăţile private de asigurări practicând în general o primă de asigurare ajustată la risc. Casele de asigurări de sănătate care încheie asigurările complementare este de preferat să aibă statutul de nonprofit, aceasta fiind o variantă de reducere a contribuțiilor (prin eliminarea profitului).

Discuția este și aici mai complicată, societățile de asigurări mutuale de sănătate putând ajunge la costuri mult mai mari (deci și la nivele mult mai mari de contribuție pe care trebuie să le plătească cetățeanul) dacă nu dau dovadă de diligență și nu controlează serviciile și costurile furnizorilor. Teoria economică sugerează că interesul pentru profit crește diligența, putând funcționa chiar în profitul asiguraților (aceștia putând fie să plătească mai puțin fie să beneficieze de servicii mai multe sau de calitate mai bună) în condiții concurențiale.

Suplimentar, indiferent de forma de organizare a societăților de asigurări nivelul contribuției care trebuie plătită acestora mai depinde de o serie de factori, dintre care numărul de asigurați este unul din cei mai importanți, existând în principiu o relație invers proporțională între costul asigurării și numărul de asigurați. Altfel spus, cu cât numărul asiguraților este mai mare cu atât este mai ușor de a reduce costul asigurării și invers.

Pentru contribuţiile la asigurările complementare de sănătate poliţele pot fi cumpărate de către angajator, ca poliţe de grup, sau individual. Angajatorul poate contribui parţial sau în totalitate la plata asigurării complementare, parte din contribuţie scăzându-se din impozitul datorat. De observat că proiectul de lege anterior lua în considerare limitarea deductibilității acestor sume la 300 euro anual, sumă pe care-o consider mult prea mică pentru stimularea acestui tip de investiție în sănătatea proprie.
Suplimentar, pentru a sprijini aspectul social, pentru cei săraci pot fi acordate subvenţii din diferite fonduri pentru primele de asigurare la asigurarea complementară.

Şi în cazul asigurărilor suplimentare poate fi practicată echilibrarea riscurilor financiare între diferitele scheme de asigurări şi asigurarea echităţii distribuţiei fondurilor conform nevoilor populaţiei asigurate.

Acest sistem mixt are câteva avantaje esențiale:
- are la bază o abordare onestă a costurilor îngrijirilor medicale, pornind de la recunoașterea deficitului actual de finanțare
- asigură finanțarea concretă a serviciilor medicale, mobilizând sume suplimentare de pe piață
- combină dimensiunea socială cu responsabilizarea cetățeanului pentru propria sănătate
- introduce în piață un segment privat suficient de consistent pentru a impulsiona creșterea calității serviciilor medicale

(Punctul de vedere a fost prezentat inițial pe http://www.cercetare-sociala.ro/noua-le ... plementare)

[ViorelRotila]

Funcţionarea sistemului sanitar este afectată atât de migrarea personalului din sistem cât şi de procesul de migraţie existent la nivelul unei întregi ţări.

În România, din cauza situaţiei creată de migraţie, există mari probleme determinate de scăderea numărului de cetăţeni care plătesc contribuţii către Sistemul de Asigurări Sociale de Sănătate. Cea mai mare parte dintre cetăţenii români care lucrează în alte state sunt persoane aflate la vârsta activă de muncă, deseori angajate legal, caz în care plătesc contribuţii la sistemele de asigurări sociale de sănătate ale statelor în care lucrează. Dar, în acelaşi timp, aceste persoane au membri ai familiei care trăiesc în România (o mare parte din ei sunt copii, bătrâni sau persoane care nu lucrează) şi care beneficiază, fără plată, de serviciile Sistemului de Asigurări Sociale de Sănătate.

Putem spune în acest caz că principiul solidarităţii este încălcat, cetăţenii români care lucrează în alte state nefiind solidari nici măcar cu membrii propriei familii (nu din vina lor, ci mai curând din cauza lipsei de diligență a statului în fața acestui mecanism de sărăcire a bugetului Casei).
La acest moment putem vorbi pe ansamblul UE de portabilitatea pensiei, dar nu avem un instrument similar pentru celelalte drepturi ce derivă din asigurările sociale.

Considerăm că avem nevoie de instituirea unui Sistem de Asigurări Sociale şi Asigurări Sociale de Sănătate la nivelul întregii Europe. În felul acesta se poate contribui la asigurarea unui echilibru între dreptul cetăţenilor de a se deplasa liber în interiorul UE şi sustenabilitatea sistemelor de sănătate.

Cred că din această perspectivă două soluții sunt posibile

- Constituirea la nivelul UE a unui sistem de asigurări sociale de sănătate centrat pe familie; în felul acesta o parte a contribuţiei plătită de membrul (sau membrii) familie care lucrează în alte state poate să fie orientată către locul în care se află ceilalţi membri ai familiei (care sunt consideraţi asiguraţi, deşi nu plătesc, şi care beneficiază de servicii medicale). În acest context credem că ar trebui dată o definiţie a familiei care să includă ideea că ea are la bază şi principiul solidarităţii. (În actualul context politic modelul este destul de greu de implementat. Ideea unui sistem de sănătate unic la nivel de UE avansată de Președinte nu cred că este prizată în Occident).

- Crearea unui mecanism de compensare între fondurile de asigurări sociale de sănătate din diversele state, care să asigure transferul unor cote din contribuția plătită de lucrătorii români (spre exemplu) în statul în care lucrează către fondul de asigurări sociale de sănătate din România în numele unei solidarități sociale restrânse, respectiv cu membrii propriei familii rămase în țară.

Aplicarea uneia din cele două soluții ar rezolva de fapt una din marile inechități aduse de migrație, în condițiile în care țările bogate atrag lucrători pentru a-și susține propriile sisteme sociale iar statele sărace devin și mai sărace prin plecarea acestei mase de contribuitori și lăsarea în urma lor doar a beneficiarilor sistemelor sociale.
(Punctul de vedere a fost prezentat inițial pe http://www.cercetare-sociala.ro/noua-le ... de-migraie)

[Mayugu]

Ca sa finantam sistemul de sanatate trebuie sa colectam banii, or eu consider ca in acest moment modaliatetea de a colecta banii pentru sanatate lasa de dorit. Exemplu: un cetatean inchiriaza un apartament, conform legii este obligat sa platesca la sanatate 5,5% din veniturile respective, daca nu este angajat. In acest moment dupa ce inregistrezi la fisc contractul de inchiriere incepi sa platesti impozitul de 16%, dar nu-ti spune nimeni ca trebuie sa mai platesti si 5,5% la sanatate. Trebuie sa te duci la CNAS, sa te inregistrezi apoi sa mergi lunar sa platesti cei 5,5% din venituri. Mult mai simplu ar fi ca organul fiscal la care se platesc impozitele sa opreasca si cota de 5,5% cuvenita CNAS apoi sa verse suma in contul CNAS. Eu cred ca sunt foarte multi cetateni care au contracte de inchiriere si nu platesc acei 5,5% cuveniti prin lege CNAS. O alta categorie de caetateni care nu plateste sumele cuvenite sistemului de sanatate, este formata din cei care nu-si declara nici un loc de munca, desi muncesc zi de zi la negru. Pentru acestia ar trebui sa existe polite de asigurare exact ca la autoturisme, pentru asistenta medicala minimala lunar o suma fixa, platibila in rate lunare, trimestriale, politele sa poate fi cumparate de la orice chiosc precum cartelele de telefon. Pentru asistenta medicala medie, o alta suma, alta polita, cartela etc. la fel si pentru asistenta medicala completa. In acest mod cetatenii ar fi constienti ca daca nu cumpara macar asigurarea minimala vor plati la spital nota de plata completa pentru serviciile medicale. Este un sistem simplu si eficient care poate aduce banii la sistemul de sanatate pentru ca este la indemana oricui, nu trebuie sa mearga la chiseele CNAS, nu trebuie sa faca dosare, sistemul acesta cu polite cartela poate fi diversificat chiar si functie de bolile cetatenilor, sti ca ai probleme cu ficatul, iti cumperi o polita, cartela pentru bolile de ficat + o cartela pentru asistenta medicala minimala.